Cand il inveti sa faca la oliță? Uite, maine pe la 7.

De la primul scutec schimbat noi mamele visam la ziua in carecel mic va merge singur la toaleta, ni se pare ca e o dovada de independenta, ca Uoaauuu ce mare a crescut si uite, acum putem bifa inca o o reusita.

Nu prea e chiar asa, sau cel putin nu pentru mine. Am plans in prima seara in care Printesa a hotarat ca e suficient de mare incat sa nu mai aiba nevoie de suzeta. Stateam in mijlocul camerei si ma uitam la suzeta din mana mea si mi-am dat seama ca a fost ultima oara cand a mai avut nevoie de ea. Drama multa in mintea mea in momentul acela, stiu. Cred ca defapt a fost prima data cand am realizat ca ea va creste si intr-o zi chiar nu va mai avea nevoie de ajutorul meu. Cel putin nu fizic, inca sper ca va veni din cand in cand pentru un sfat sau doar o imbratisare, dar cred ca la asta visam toate.

Ei, cu scutecul a fost cu totul alta poveste si mi-am dat seama in timp câta presiune se pune pe aceasta etapa.
Dupa un an si jumatate ( cam pe la varsta asta scutecul devine inamicul no 1) pe langa clasicele intrebari: cum o cheama, cati ani are, doarme noapte, cat manaca, inevitabil vine si intrebarea: dar de scutec cand scapati? Uite maine pe la 7,dar trebuie sa scape ea ca eu am scapat pe vremea cand aveam 1 an, e ok pentru dvs?
Bunicile spune mereu ca pe vremea lor la 6 luni erau copiii invatati demult, iar mamele se impart in doua categori:
-mame de copii purtatori ( care ori sunt panicate ca n-au reusit sa convinga copilul, de parca iti da cineva tie sau celui mic un Nobel, si cele relaxate care evita sa intre in astfel de discutii) si
– mame de copii care nu mai poarta ( acestea au un Nobel pe drum, stiu ele sigur).

Cu alte cuvinte sunt patru personaje in povestea asta:

Scutecul= dusmanul funduletului
Copil= victima neajutorata
Parinte= eroul din poveste
Olita= premiul suprem

NOT

image

Draga mama, ai nevoie doar de doua lucruri ca sa reusesti: rabdare si relaxare (si o olita:))

La Printesă a fost simplu (din momentul in care m-am trezit la realitate) si tind sa cred ca asta e defapt cheia succesului: tu, mama, sa nu disperi. Olita este la noi in casa de cand cea mica avea cam un an, am zis sa fie. Inca vreo jumatate de an de atunci a stat prafuita intr-un colt cu jucarii pe ea sau in ea:)). Stia la ce e buna dar nu o interesa subiectul deloc.

De la un an si jumatate au inceput presiuni pe mine: cand ai de gand, hai acum ca e vara si e cald si tot asa, hai, hai, hai. De parca eu trebuia sa hotarasc asta. Si am inceput sa o pun intr-una pe olita, sa incerc sa petrec cat mai mult timp langa ea ca poate, poate reusim. Nimic! Ajunsese chiar suparata pe olita, si refuza constant sa se mai aseze. Atunci a fost defapt trezirea mea la realitate. Pe mine nu ma incurca schimbatul scutecului, pe ea nu o deranja si clar nu era pregatita. Asa ca de ce era musai? Deloc.

A mai trecut un an in care au facut toate plușurile pe rand in olita, pana cand intr-o zi s-a trezit domnisoara si a spus:
– De azi sunte fetita male si vlaeu pișu la oliță.
Si foarte rar a mai scapat pe ea de atunci. Era pregatita psihic si fizic sa faca pasul, singura, fara sa fie fortată.

Nu sustin ca poate fi asa pentru toata lumea, dar cred ca esential este sa ai rabdare, sa fii relaxata si sa ii faci cunostinta copilului cu olița intr-un mod cat mai prietenos: povesti dragute, carticele educative si ce va mai trece prin minte. Fara drame, tipete, certat copilul daca scapa pe el, nimic traumatizant si vei vedea ca pana la urma cel mic stie ce are de facut.

Asta e povestea noastra, lasa si tu un comentariu mai jos cu povestea ta. Le va fi util mamelor care citesc si trec prin perioada aceasta.

Pe Facebook sunt aici: https://www.facebook.com/mamadeprintesa

Anunțuri

5 gânduri despre “Cand il inveti sa faca la oliță? Uite, maine pe la 7.

  1. Noi avem imediat 3 anișori, până intr-un an am incercat olita si spre surprinderea mea a si făcut de vreo cateva ori ceea ce mi-a dat curaj sa insist până intr-o zi când pur si simplu nu a mai vrut-o sub nici o formă…Nu l-am mai forțat niciodată de atunci…singur sa dezvatat in timp si acuma nu mai purtam papmpers decât cand isi face nevoile il cere si apoi il dam jos …nu vrea altfel dar sunt ferm convinsa ca va renunța si la asta cand va fi el pregătit…nu ma interesează cine ce zice

    Apreciază

  2. Offf noi avem 1an si 1 luna. Am tot incercat, dar in zadar. L-am pus de cateva ori pe olita, insa a fost esec total. Nu vrea si nu vrea in niciun fel sa stea pe olita 😦 ba chiar incepe sa planga cand o vede si il pregatesc sa-l pun pe ea. Am renuntat ! E pe post de jucarie si nu prezinta deloc interes 😀

    Apreciază

  3. 🙂
    Noi avem 8 luni jumate si azi am facut prima data treaba „mare” la oliță! Fără presiuni, cu răbdare si calm. I-am atras atenția cu muuuuuuuuulte jucării si eu coborandu-mă la mintea lui! Asa am reușit.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s