Educatia prin conectare — alternativă la pedeapsa

Cred foarte tare intr-o educatie facuta prin si cu iubire dar mi-a luat ceva timp sa imi dau seama cum si unde sa pun limite, cum sa opresc anumite comportamente, cand sa spun nu si cum sa o fac. Cred, si vreau sa sper ca asa este, mult mai multe mame din Romania incearca sa gaseasca alternative la educatia cu care am fost obisnuiti noi, dar provocarea apare atunci cand trebuie sa hotarasti care informatii sunt bune pentru familia ta, cum sa le pui in aplicare si cel mai controversat subiect – oare da roade?

Atunci cand copilului ii este foame ce primeste? Mancare. Cand ii este sete ce ii oferiti? Apa. Dar cand are nevoie de voi? Conectarea ar fi raspunsul corect.

Despre conectarea asta am mai scris dar cred ca in continuare multe mame au nevoie de niste raspunsuri mai concrete. Termenul de conectare pare destul de abstract dar defapt nu este altceva decat timp 1/1 petrecut cu copilul. 1/1 nu inseamna doar sa stai in aceiasi camera cu el, ci sa ii oferi timp in care sa te uiti in ochi lui, sa il asculti, sa joci dupa regulile lui.
Cel mai bun mod in care am reusit sa evit anumite comportamente ale mândrei mele plina de personalitate a fost prin iubire, i-am raspuns calm chiar daca ea tipa, am ramas calma chiar si atunci cand avea mici tantrumuri in public ( cele mai solicitante momente pentru noi mamele sunt acelea cand trebuie sa ramanem atunci cand suntem privite de multi ochi de mame „perfecte”), am incercat intai sa o inteleg si apoi sa iau decizii. A avut perioade de răzvratire in care imi venea sa tip de dimineata pana seara. N-am fi reusit sa trecem cu bine peste ele daca nu a-si fi schimbat metoda.

Nu pledez intr-un exemplu perfect de mama moderna. Nici pe departe. Am facut multe greseli, am incercat timeout-ul, am incercat si eu pedepsele, restrictiile, am si tipat. Nimic nu a functionat, poate doar pe termen scurt dar pentru mine nu este suficient. O data ce intelegi cum functioneaza creierasele lor, e imposibil sa mai crezi ca agresiunea, pedeapsa sau tipetele vor functiona.

Cortexul prefrontal ( responsabil cu luarea deciziilor) nu este perfect format pana la 21-22 ani. Pentru ca un copil sa ia decizii corecte ( credeti-ma ca ei stiu care sunt acelea, o data ce unui om trebuie sa ii repeti un lucru doar de 3 ori in viata pentru ca el sa retina) cortexul prefrontal are nevoie sa fie conectat la sistemul limbic, cel responsabil cu emotiile. Conectarea celor doua se poate face doar atunci cand copilul se simte iubit, inteles, apreciat. Copii prin natura lor vor sa fie buni, uneori le este doar greu sa gaseasca calea.

Aveti aici un video in care Patty Wipfler, fondator al Hand in Hand Parenting, explica mult mai clar decat am facut-o eu cum functioneaza conectarea.

Intrebari Tabu si raspunsurile mele:

•Ce garantie ai ca functioneaza? Cum stii ca nu va ajunge sa ti se „urce in cap” cand va fi mare?

Garantii in viata avem putine. Nu poate nimeni garanta ca educatia comunista cu care au crescut generatii intregi va functiona. Cred ca acel tip de educatie a dat doua rezultate: cei „rebeli” si asa zis scapati din mana si pe cei defecti pe interior, aceia care sunt dati mereu ca exemplu : uite, l-am batut cand eram mic si ce bine a crescut. Plus ca acum avem de a face cu copii mult mai inteligenti decat noi, mult mai dispusi sa conteste autoritatea, sunt mult mai independenti decat am fost noi, inca din fasa.
E mult mai usor sa pastrezi, decat sa repari.

•Daca ii ofer doar iubire asta inseamna ca poate sa faca tot ce vrea?

In nici un caz. Copiii au nevoie de reguli, le cauta, le imping, le incalca sau se joaca cu ele. Dar cu cat sunt mai putine si mai clare cu atat copilul va fi mai dispus sa le accepte. Printesa poate sa sara in balti, sa lipeasca stickere pe usi, sa scrie cu creta pe masa, sa sara in pat, sa se murdareasca, sa isi spuna parerea despre orice subiect, sa aleaga orice tine de ea dar nu are voie sa se joace la prize, detergenti, aragaz, sa treaca strada fara mana mea, sa loveasca, sa tipe ( doar in padure, avem in loc special unde mergem din cand in cand „sa scoata tipatul”) .

•Agresiunea fizica sau verbala, ce efect poate avea pe termen lung?
Scade stima de sine, creaza daune interioare aproape imposibil de vindecat in totalitate, nu ofera nici un rezultat pe termen lung decat acela de a crea un viitor adult care nu stie altceva decat sa tina capul plecat.

•Atunci cum educam un copil? Daca nu exista repercursiuni cum va stii ca a facut ceva gresit?
Copiii stiu cand ceva este gresit. Asta e clar. Atunci cand aleg sa faca ceva gresit o fac pentru a refula cumva nevoia asta de conectare pe care o au si nu o primesc. Am observat la multi copii ca desi stiu ca va urma o pedeapsa/ cearta/ mustrate ei totusi aleg sa o faca. De ce? Pentru ca acesta este modul lor de a protesta. Iar in ceea ce priveste educatia eu nu cred ca un copil trebuie educat. El trebuie indrumat astfel incat sa ia cele mai bune decizii pentru el. Noi, parintii, nu suntem altceva decat calauzele lor prin viata. Nu suntem autoritatea suprema, nu suntem judecatorii lor, suntem doar oamenii care ii iubesc cel mai mult si care ii ajuta sa desluseasca lumea. Nu cred ca un copil trebuie sa fie obedient, ascultator. Cred ca trebuie sa exploreze, sa impinga limitele, sa cunoasca prin ochii sai. Mi se parea candva ingrozitor ca Printesa sa stea intr-o baltoaca pana la genunchi topaind. Daca ea nu ar fi impins limita asta, n-as fi aflat niciodata cat de distractiv este.

Acesta este felul in care aleg eu sa o cresc si cateva din principiile pe care eu ma bazez.
Eu nu fac loby pentru nici un sistem de parenting american, nu cred intr-o metoda universal valabila. Cred ca singurul lucru care functioneaza pentru toti copii este o educatie bazata pe iubire.

As vrea un semn de la parintii care cred si au avut rezultate prin conectare.
Pe Facebook sunt AICI 

Da-i aripi copilului tau!

image

Anunțuri

7 gânduri despre “Educatia prin conectare — alternativă la pedeapsa

  1. Pingback: Ne jucam si vindecam  | Mama de Printesa

  2. Pingback: Prea mult „NU vreau”. | Mama de Printesa

  3. Pingback: Prea mult parenting strica. | Mama de Printesa

  4. Pingback: Cand copilul vrea sa NU, dar trebuia sa DA | Mama de Printesa

  5. Pingback: De ce apar prietenii imaginari? | Mama de Printesa

  6. Pingback: Iesirea „ca fetele”, un Mos incurcat si cureaua fac dimineata perfecta | Mama de Printesa

  7. Pingback: Hai la joaca! | Mama de Printesa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s