Echilibru intre job si familie

Nu cred ca exista la fel cum nu cred ca famila poate substitui cariera sau invers. Cred ca este nevoie de ambele si cred ca inainte de a iti intemeia o familie trebuie sa iti stabilesti prioritatile.

Eu sunt norocoasa, am putut sta acasa si in acelasi timp sa cresc afacerea familiei si am avut oportunitatea de a putea alege sa fac exact ceea ce imi place. Si pentru asta sunt recunoscatoare.

Dar stiu ca sunt mult mai multe mame care trebuie sa munceasca inca din primele luni ale copilului, multe mame care isi cresc copii singure asa ca a ramane acasa nu este o optiune. Si pot doar sa imi imaginez cat de greu va este si va apreciez pentru asta.

Aud multe mame in jurul meu care spun ca simt ca nu mai pot, ca le este foarte greu sa se imparta intre una si cealalta. Cred ca pentru a da randament si acasa si la job trebuie in primul rand sa ai grija de tine. Poate suna egoist, dar ganditi-va asa:

Cum poti avea grija de altcineva daca tu nu esti bine cu tine? Daca esti bolnava, daca treci printr-o depresie sau daca pur si simplu ti s-au inecat corabiile la mal? Ce faci atunci?

Te intorci putin la tine. Mananci mai sanatos, iti iei barbatul de o ureche si ii spui sa stea jos si sa te asculte( ajuta mult), iesi din casa si iti cumperi ceva frumos – la noi femeile functioneaza de fiecare data.

Un ajutor urias ar putea veni si din partea angajatorului. Cum ar fi daca fiecare companie cu peste 20 de angajati ar fi obligata prin lege, atunci cand exista minim 5 mame/tati cu copii pana in 5 ani, sa infiinteze un fel de daycare pentru copii. Sa iti poti lua copilul cu tine, sa il lasi in cladirea in care lucrezi cu o persoana competenta si sa poti sa iti vezi copilul ori de cate ori doresti? Ai da randament mai bun la munca, copilul ar fi mai fericit si tot asa. Poate intr-o zi va exista si asa ceva.

image

Deasemenea sunt convinsa ca multe mame se simt bine stand acasa si crescand copilul/copii. Este si aceasta o optiune, iar daca ele sunt fericite si implinite cu alegerea facuta, e grozav!

In primul an de viata al Printesei, daca m-ai fi intrebat ce vreau sa fac, as fi spus clar si raspicat ca a sta langa ea e tot ce imi pot dori. Dupa primul an lucrurile s-au mai schimbat. Nu pentru ca ma plictisisem, o mama care sta acasa cu copilul stie ca n-ai timp de privit tavanul, nici din cauza rutinei, pentru ca de la luna la luna programul se schimba, mereu era ceva diferit. Cred ca momentul in care am inceput sa ma gandesc ca vreau sa fac si altceva a fost momentul in care am realizat ca daca eu nu investesc in mine, daca eu nu cresc, nu ma dezvolt, atunci nu am cum sa cresc un copil stabil emotional, empatic, demn, si sa il ajut sa se transforme in cea mai buna varianta a sa. Daca un pom nu creste si nu se dezvolta, nici roadele sale nu au cum sa creasca.

Un merit mare l-a avut si sotul meu, trebuie sa recunosc. M-a impins de la spate ca sa vreau mereu mai mult de la mine.

Cred ca pana la urma e o decizie pe care fiecare mama trebuie sa o faca foarte asumat, sa se gandeasca pe termen lung si sa lase mereu loc de altceva, pentru cand va vrea.

Tu ce alegere ai facut?

Daca ti-a placut articolul te astept cu un like aici, ca sa putem tine legatura mai usor:
https://www.facebook.com/mamadeprintesa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s