Tehnologie pentru copii. Da/Nu

Imi place sa cred despre mine ca nu sunt o mama absurda, sper ca aceiasi impresie sa o aiba si copiii mei (vise, nu?). Inca de cand era foarte mica am citit foarte mult si m-am informat temeinic in ce priveste sanatatea, educatia si optiunile pe care le avem.

Am fost constienta din start ca felul in care am fost crescuti noi va fi imposibil de aplicat pentru ei. Si sincer nici n-as vrea, avem destul cusururi noi, ca generatie.

Copiii cu cheia la gat raman in amintirea noastra, nu mai e lumea asa de sigura si nu mai e nici cool. Am dat cheia pe telecomenzi si snurul pe brelocuri gravate cu nume de brand. Aia e, eu m-am resemnat si m-am adaptat.

Si de vreme ce reusesti sa faci asta, e mult mai simplu sa vezi si partile frumoase ce au venit o data cu schimbarea. Acces mai usor la informatie corecta, totul se rezolva mai rapid si orice problema ai Mr. Google.com iti vine in ajutor.

image

In primul an a fost usor, imi bateam capul doar cu colicii si diversificarea. Apoi am inceput sa ma gandesc serios la ce imi doresc pentru ea. Televizor, da sau nu? Povesti romanesti, da sau nu? Ce fel de jocuri? Sa incep pregatirea pentru scoala sau sa o las sa descopere acolo? Va spun pe rand ce, cum si de ce am ales.

Am prietene care isi lasa copiii la desene, prietene care nu – 50/50. Eu am ales sa da. Nu va indemn la nimic, va povestesc doar cum a functionat pentru noi. Am realizat ca interzicandu-i accesul era tot mai curioasa, atunci cand prindea tv-ul deschis era absorbita de parca acolo incepea si se sfarsea lumea. Asa ca am decis sa il las deschis non-stop. Stiti cat s-a uitat? O zi intreaga. A doua zi era total dezinteresata. Am avut cam un an in care a fost fan Sofia I, acum ii place Mayers in spatiu. In principiu cei care nu isi lasa copiii la tv spun ca e „spalare pe creier”, cel mic va prelua modele de acolo, isi pierde atentia etc., daca gresesc va invit sa ma contraziceti.
Eu am crezut foarte tare in copilul meu, am vazut ca atunci cand ii dau libertate intotdeauna, dar intotdeauna, ia deciziile corecte. N-are modele de acolo, e foarte atenta, se joaca mult si cu orice, e inventiva, asculta povesti, prefera jocurile „de baieti” dar in acelasi timp e foarte gratioasa. Asa ca eu am scapat de tv, pastrandu-l. Asta a functionat la noi. Poate si pentru ca in permanenta a avut atentia mea 100%, am iesit foarte mult in parcuri, ne-am jucat cu tot ce prindeam.
Si intentionez sa procedez la fel si in ce priveste social media. Cred ca este mai bine sa invete sa filtreze informatia de mica decat sa nu aiba acces la ea. Inevitabil va creste si va deveni curioasa, eu nu voi putea fi mereu acolo sa ii explic ce e ok si ce nu.

Daca ati mai citit blogul meu, stiti deja ca ii citesc mult. Ii citesc orice imi cade in mana: carti, poezi, reviste, pliante, reclame, factura de la gaze, orice. Cand vede scris pe undeva ma intreaba imediat ce inseamna, asa am ajuns sa citim facturi si contracte:))! Mama imi spunea mereu: Nu exista carti proaste! Asa ca si eu vreau sa ii transmit acelasi lucru Printesei, sa citeasca mult, orice si sa selecteze singura informatia care merita. E adevarat ca daca dau peste cuvinte triste sau infricosatoare modific textul: moarte, rau, urat, etc. Il modific pentru ca vreau sa inteleaga de la mine ca exista si lucruri triste pe lumea asta, dar fara sa o speri.

Cat despre jocuri si educatie am ales sa merg intr-o directie creativa, jocuri care ii dezvolta motrocitatea fina, inteligenta, perspicacitatea. Am scris aici despre jocurile noastre indoor. Nu am insistat pe lectii, fise de invatat sau ce am mai auzit ca se practica. Cred ca nu va avea un plus atunci cand va incepe scoala, din contra. La varste fragede copiii se plictisesc repede si isi pierd interesul. Va ajunge cu entuziasm la scoala, dar cand va vedea ca deja stie acele informatii ori se va plafona ori va considera ca „stie tot” si va abandona. Cred ca fiecare varsta si etapa are rostul ei, graba strica treaba.

Pentru voi cum functioneaza abordarea pe care ati ales-o?

Daca iti plac povestile din casa mea, te astept cu un like aici:
https://www.facebook.com/mamadeprintesa/

Anunțuri

3 gânduri despre “Tehnologie pentru copii. Da/Nu

  1. Pingback: Facebook. Instagram. WhatsApp. Copii – Expunere si pericole. | Amina Tomescu

  2. O perioada am lasat tv deschis si lasa orice activitate si se uita absorbit acolo. O perioada l-am inchis, sa vad diferenta si a inceput sa dea mai multa atentie lucrurilor din jur. Acum nici nu interzic tv, nici nu il deschid non stop, dar el nu mai e asa interesat. Se uita putin, ii plac anumite cântecele si apoi se joaca in legea lui. Cred ca depinde de copil, iar treaba fiecărui parinte este sa caute varianta potrivita. La noi inca e mic. Stiu copii care nu mananca decat la tv, nu se joaca decat daca e tv deschis.. cred ca asta e dificil

    Apreciază

    • Am observat ca daca fetitei mele (3ani si 5 luni) nu-i este restrictionat sau interzis ceva, atunci nu mai e atat de curioasa si de la o vreme ajunge sa ignore acel ceva (televizor, tableta, telefon, dulciuri, jocuri etc.). In legatura cu mancarea, am lasat-o sa manance atunci cand simte ea ca-i e foame si nu atunci cand cred eu ca i-ar fi. O intreb daca vrea sa pape atunci cand mancam noi. Uneori vrea, alteori nu. Uneori cand ma vede ca pregatesc ceva sta pe langa mine la bucatarie si ma tot intreaba ce pregatesc ca „moare de foame” . O las sa decida ea cand si ce mananca(din vreo 2-3 variante la alegere).

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s