Hai la joaca!

O mamica ma ruga acum ceva timp sa scriu despre jocurile noastre. Nu alea cumparate sau stiute de toata lumea, despre jocurile acelea pe care simti ca tu le-ai inventat chiar daca probabil le fac si alte mame.

Jocurile la noi in casa sunt de trei feluri din cate am analizat eu: educative, terapie/conectare si jocurile „acum facem ce vrei tu”.

Le luam batraneste, pe rand.

Cele educative deobicei au la baza dorinta mea de a o ajuta sa inteleaga o informatie precisa, o poezie pentru gradi sau atunci cand vreau sa inteleaga lucruri abstracte. Culorile le-am invatat aratand cu degetul pe’peste tot, poezia pentru serbare o invatam cu ajutorul unei coregrafi, iar ce inseamna „geaman” am invatat dupa niste cartonase identice in care aparea o fetita. Nu insist foarte mult cu jocurile astea, pentru ea am observat ca functioneaza mai bine povestile, discutiile si prinde din mers fara sa stam sa insistam foarte mult.

Despre importanta conectarii cu copila dar si un exemplu de joc am scris aici.  Mereu ma folosesc de astfel de jocuri cand o vad agitata, cand simt ca are ceva pe suflet dar nu stie exact cum sa imi spuna, sau cand pur si simplu are nevoie de mine. In masina, cand venim de la gradinita de exemplu, este mereu agitata, si trebuie sa incepem conectarea de acolo. Despre conectarea asta si idei muulte de jocuri care ma ajuta aflu mereu de la Otilia Mantelers, e pur si simplu minunata.

Si cand toate ideile au fost epuizate, sa inceapa nebunia!! Cel mai mult am observat ca ii plac jocurile in trei – mami, tati si Printesa. Fuge de la unul la altul, ne ascundem, se aliaza ba cu unul – ba cu altul. Avem si nume pentru jocurile astea zapacite: smotoceala-pupaceala ( o ghemuiesc si incep sa o pup si sa o gâdil in acelasi timp), pasi de dans ( defapt nu e nici un dans, tot ce vrea este sa stam in mijlocul casei si amandoi sa imitam la dunga tot ce face ea), si muuulte altele.

90% din jocuri le inventeaza ea, reguli si tot. Asearea am petrecut vreo ora cautand o inimioara mica, mica, mititica pe care ea o tot „pierdea” prin maldarul de perne si plapumi din mijlocul casei. Faceam o magie sa apara, si incepeam cautarea. A fost foarte fericita.

image.jpg
Nu cred ca este atat de important ce ne jucam atat timp cat respectam regulile impuse de ea. Are o nevoie de control uriasa, si o folosim la joaca pentru a putea sa colaboram mai bine in rest. Jucariile apar foarte rar in joaca noastra si eu am incetat sa mai investesc in ele. Carti, multe carti. Rabdare, multa rabdare. Si chef de joaca. Restul vine de la sine.

Astept cu drag sa imi spuneti cum si ce va jucati voi:
https://www.facebook.com/mamadeprintesa/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s