Prima serbare a copilei

 

Sunt absolut convinsa acum ca serbarile au fost facute pentru parinti! Sa vina emotile, lacrimile, aplauzele, bucuria, zambetele. Si inca niste plans.

Cred ca prima serbare e asa, ca primul pas sau primul cuvant. Cand am vazut-o intrand pe scena asa mandra si țanțoșă, mi s-a umplut inima in mine de bucurie si recunostinta. Recunostinta ca m-a ales pe mine sa fiu mama ei. Si ca e mai minunata si mai speciala decat in orice vis frumos pe care l-am avut.

Dimineata m-a intrebat:
–Mami, azi este serbarea?
– Da scumpo!
– Si o sa fii si tu?
– Sigur ca da micuto, si eu, si tati, si buna, si Andreea!
– Dar de ce vine asaaaa muuulta lume?
– Pentru ca te iubim si vrem sa fim langa tine.
– Dar mamiii… O sa mi fie putin de frica si putin de emotie ( statea cu capul intr-o partea asa si mustacea)

O cunosc bine, ca doar e puiul meu. Pe cat de exploziva si curajoasa pare, pe atat de emotiva si fragila este. Imi faceam tot felul de griji, ca se va emotiona, ca va plange sau cine stie ce.

Astea toate au ramas doar la mine in cap, ea a fost minunata!

Vorbesc imaginile de la sine…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s