E al tau. De ce il lovesti?

Se presupune ca l-ai facut din dragoste. Si ca il iubesti nespus. Atunci te intreb:

Cand il purtai in pantec te gandeai cum o sa il lovesti atunci cand scapa mancarea pe jos? Sau cand va spune NU, chiar daca tu i-ai explicat ceva de N ori?

Sunt convinsa ca nu asa gandeai. Cred ca visai si tu, la fel ca mine, la ochii lui cei luminosi, la obrajorii rotunjori, la primul pas, la primul ras. Atunci de ce il lovesti?

image

Doar pentru ca e mic, si inca n-a descoperit regulile noastre care ne tin ca intr-un corset? Sau pentru ca vrea sa se joace mai mult decat poti tu? Sau pentru ca el mereu cere mai mult decat poti tu sa ii oferi?

Stai linistita. Va creste om frumos si fara haine scumpe, chiar daca va cere. Va creste om frumos si fara jucarii sofisticate, chiar daca va cere. Va creste om frumos si daca nu va pleca in vacante la Disney.

Dar nu va putea fara iubirea ta. De fiecare data cand tu ridici mana la el, ii rupi bucati din aripile lui de inger. Niciodata nu e „doar o palma”. E copilul tau speriat, de tine, de mama lui, de singurul om pe lumea asta care ar trebui sa il ierte neconditionat.

Te cred ca nu mai poti. Am fost acolo si stiu cum e. Dar inchide ochii si respira. Chiar si pentru un minut. Gandeste-te la omul mic din fata ta, ce doar pe tine te are drept model, dascal, prieten si protector.

De fiecare data cand tu dai, un inger in cer plange. Gandeste-te la asta.

#37lasuta
https://www.facebook.com/mamadeprintesa/

Anunțuri

10 gânduri despre “E al tau. De ce il lovesti?

  1. Este atat de adevarat ceea ce ai scris!copiii ii facem din dragoste si atunci cand ii aducem pe lume nu ne gandim ca ii vom bate!din pacate eu mi-am lovit baietelul si regret amarnic!sper din toata inima sa uite si sa ma ierte intr-o zi !sa nu traiasca cu conceptia ca asa trebuia sa dau in el si ca bataia e ceva normal! l-am lovit cateodata pur si simplu degeaba :ca a varsat paharul pe jos,ca i-a cazut mancarea si multe chestii pentru care n-ar fi meritat nici macar o mustrare!regret nespus ca l–am lovit!sper ca de-acum incolo sa ma controlez cat pot de mult !

    Apreciază

    • Constientizare unei greseli este primul pas. E asa de greu uneori, sa ai rabdare, sa repeti un lucru de o mie de ori si sa nu te auda nimeni. Stiu. Dar ei merita tot efortul nostru, toata oboseala, si toata rabdarea. In momentele in care nu mai poti pleaca de langa el pentru cateva minunte, respira si gandeste-te la cat de mult il iubesti. Ma bucur ca acum faci si tu parte din cei 37%bcare isi cresc copii exclusiv cu iubire. Hai sa crestem randurile. Te imbratisez

      Apreciază

    • Noi, cei 37, crestem o generatie de oameni frumosi. Vreau doar sa sper ca nu e nevoie de o generatie noua ca sa dublam randurile. Ne educam intre noi, citim mai mult, ne zbatem pentru legi mai multe si mai bune pentru copiii nostri. Te imbratisez

      Apreciază

  2. Nu cred ca multi inteleg.. pe mine m-a cutremurat postarea ta si imi doresc sa nu am niciodata pornirea asta.. Cand eram copil, as fi fugit de tot si toate ca sa ma simt in siguranta. Nu vreau sa simta si copilul meu asta..

    Apreciază

    • Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ferit de astfe de amintiri. Pot doar sa imi imaginez cat de greu se vindeca palmele din copilarie. Eu ii sunt datoare mamei mele, care mereu a avut rabdare chiar si atunci cand era la capatul puterilor, sa cresc un copil cel putin la fe de iubit cum am fost eu.
      Te imbratisez

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s