Cand copilul vrea sa NU, dar trebuia sa DA

Micii roiali din casele noastre aproape mereu vor altceva decat ne dorim noi. Cand noi ne grabim, ei se misca cat de incet posibil. Cand avem timp, sunt primii la usa. Si mereu asa.
Cum reusesc eu sa cad de comun acord cu Printesa? Ei bine, nu mereu reusesc, dar se intampla destul de des.

Exista o vreme cand inca nu gasisem aceste solutii, si era tare frustrant si pentru mine, dar si pentru ea. In permanenta exista o stare de tensiune, oboseala mult. Ea plangea si eu inchideam ochii si strangeam din dinti.
Apoi cand paharul s-a umplut am simtit nevoia sa gasesc solutii pentru ca aceste discutii sa nu mai existe, sau sa existe mai putin.

Primul pas pe care l-am facut a fost sa imi cobor asteptarile si sa inteleg cum functioneaza mecanismul complex din capul ei. Am aflat si asta, am scris aici despre cum functioneaza creierul copilului.
Am stabilit in consiliu de familie sa punem limite clare si de neclintit doar in doua situatii: cand este in pericol sanatatea ei sau cand deranjeaza pe cei din jur. Am inceput sa ne pregatim de plecare mai devreme pentru a evita graba de pe ultima suta de metri. Am ales sa facem lucruri doar atunci cand ea este odihnita, hranita si sanatoasa. Am ales sa ii dam mult mai multa libertate si putere de decizie. Alege singura cu ce se imbraca, ce mananca (deschide frigiderul si alege in functie de h din zi), cu cine si ce sa vorbeasca, si orice altceva nu intra in limitele mentionate mai sus.

Intr-adevar, exista momente cand nu ai de ales si trebuie sa pleci atunci, sau sa faci X lucru chiar daca copilul spune nu. Exista si momente cand se intampla sa n-ai tu chef sa citesti iar aceiasi poveste pe care o tot citesti de trei luni incoace. Se intampla.

Pentru astfel de momente folosim negocierea, ca tot scrie economist la mine pe diploma. Si cum negocierea la 3 ani si putin e mai draguta prin joc, am inventat cateva.
Mai stam cinci degetele apoi plecam – ii arat palma si vede cum se inchide pe rand fiecare deget, cand se face pumn atunci expira timpul – a functionat de pe la 2 ani joculetul acesta, asa am scapat de multe proteste si discutii.
Sau cum ea inca nu stie sa citeasca ceasul, ii dau un punct de reper clar: cand termin de incalzit laptele ne culcam, dupa ce termin biscuitele mergem la dus, mai citim trei pagini apoi stingem lumina, etc. Asta o ajuta sa se pregateasca pentru incheierea unei activitati, poate observa singura cand timpul s-a scurs si atunci e mult mai cooperanta. De multe ori ma anunta chiar ea cand s-a scurs timpul ( depinde cat de interesata era de activitatea pe care o facea). Asta ne-a ajutat si la gradinita, ea stie mereu cand vin sa o iau: mananci dejunul, te joci, mananci pranzul, dormi, mananci gustarea apoi eu vin. Mereu am grija sa ajung la timp pentru a pastra increderea ei ca noi respectam programul.

Iar cand nimic din toate astea nu functioneaza se intampla un tras de aer in piept, niste nervi intinsi la maxim si o cedare (de cele mai multe ori noi cedam, evident).

Viata cu un toddler in casa nu este perfecta, exista multe provocari dar cu rabdare si iubire multa se rezolva toate. Daca aveti si voi sfaturi sau metode prin care reusiti sa colaborati mai bine cu cei mici, astept sugestile voastre aici: Facebook

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s