Cum? De ce? Unde? Cand? Cine? Ceeee?!?

 

Aham, exact. Cele dintre voi care aveti in casa toddleri de 3-5 ani stiti precis ce vreau sa spun. Probabil si la voi, ca si la noi, jocurile incep sa se transforme in sesiuni de intrebari si explicatii.

Am asteptat cu sufletul la gura aceasta perioada, si simteam ca sunt pregatita pentru intrebarile ce vor avea sa vina. Nici pe aproape. Imaginatia ei atinge niste cote uriase.

Am stiut cand incepe perioada lui „de ce” atunci cand mergeam linistite pe strada si m-a intrebat din senin:

– Mami, ce e un canal?

In dupa amiaza aceea am povestit ore in sir despre tot sistemul de canalizare, unde intra apa, unde iese, cine, cum, cand, unde, de ce, ceee?

Da, aceste „ce”-uri ( a se citi „cieee”) apar la sfarsitul sfarsitului cand nici o explicatie de-a mea nu i-a fost pe plac. E intrebarea suprema, testul final cand stiu precis ca daca nu raspund corect risc sa pornesc eu (oficial) al treilea razboi mondial.

Si de parca n-ar fi suficient ca trebuie sa raspund corect la toate curiozitatile Printesei, trebuie sa raspund si rapid, real, credibil, si sa tin minte raspunsul dat – oricand ma poate intreba din nou acelasi lucru, si sa ma fereasca Sfantul sa uit vre-un cuvant spus anterior. Raspunsurile trebuie date rapid, corect, si mereu la fel.

Inventez povesti si raspunsuri despre anotimpuri, luna, soare, natura si orice ne inconjoara.

De ce exista sireturi si cine le face? De ce nu vad in imagini tot ce citim in carti? De ce racim? De ce nu putem dormi afara? Cum functioneaza magia? De ce nu au haine groase iarna personajele din desene? De ce nu vad cum creste parul? De ce nu imi vad nasul si gura (mare suparare am avut cu asta, nu i se parea deloc cinstit ca eu sa le vad si ea nu)? Azi e maine? De ce nu e acum maine? .

Incerc mereu sa ii ofer raspunsuri reale si logice pentru varsta ei. Uneori o simt ca nu a inteles exact, dar nu renunta. Vine chiar si la cateva zile distanta sa ma intrebe ceva anume, semn ca ea petrece timp incercand sa elucideze misterele raspunsurilor mele. A devenit mult mai rabdatoare, petrecem mult mai mult timp povestind si vorbind. Perioada de 2-3 ani a fost foarte agitata, isi pierduse rabdare, atentia si era foarte interesata de activitati cat mai diverse si multa miscare. Acum am revenit la jocuri mai pe gustul meu.

Chiar daca intrebarile ei ar parea copilaresti, eu simt o mare responsabilitate pe umerii mei atunci cand ii ofer raspunsuri. Acesta este modul in care ea cunoaste lumea, sunt filtrul ei direct catre “cunoastere”. Imi doresc sa ii ofer informatii cat mai obiective, pentru a o lasa pe ea sa decida. Nu vreau sa o cresc cu prejudecati sau cu idei fixe si precise despre cum cred EU. Poate ea gaseste un mod mai bun decat mine de a intelege.

Am ales sa o crestem independenta  in limitele posibile, nu va imaginati ca poate sa umble dezbracata la -0 grade (cu toate ca ar fi in stare), dar mare parte din deciziile care o privesc direct le face singura. Ne-am asumat de la inceput rolul de parinti, nu de stapani ai copilului (am scris AICI motivele noastre).

Asa ca sa curga intrebarile: Cum? De ce? Unde? Cand? Cine? Ceeee?!?

Astept sa imi povestiti ce intrebari nemaipomenite v-au pus copiii vostri si ce raspunsuri ati dat. Aici sau pe Facebook.

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Cum? De ce? Unde? Cand? Cine? Ceeee?!?

  1. Pingback: Carte cu magie care adoarme copiii – „Iepurasul care voia sa adoarma” | Mama de Printesa

  2. Pingback: Poveste de noapte buna – inregistrare audio | Mama de Printesa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s