Copilarie, draga mea.

 

„… iar copilaria, indiferent ce ar spune unii, este cel mai frumos lucru din lume.”  – Domnisoara Poimaine si joaca de-a timpul (Adina Rosetti, Cristiana Radu)

 

Chiar este. Copilaria ar trebui sa fie cea mai frumoasa perioada din viata fiecarui om. Tine putin, dar e cea mai importanta si libera etapa.

Copilaria ar trebui sa fie doar despre de ce-uri, noutati, zambete, libertate, familie, joaca, dragoste. Cel mai trist este ca ne amintim aproape perfect adolescenta, si viata in general, dar uitam aproape toate intamplarile importante din copilarie. Uitam evenimente, dar cumva reusim sa pastram sentimente, ganduri.

Nu degeaba se numesc „cei sapte ani de acasa” (acum sunt sase, dar cine le mai tine contul). Nu cred neaparat ca sunt definitorii in ce priveste educatia, dar sunt multe lucruri pe care nici psihologi renumiti nu le mai pot repara odata stricate atunci. Stima de sine, respectul, siguranta, si cam tot ce tine de emotii si ganduri – adica fix ce ne amintim, vin din copilarie. Stiu precis ca Printesa nu isi va aminti toate orele in care ne jucam, toate vorbele, plimbarile, rasetele. Dar la fel de sigura sunt ca isi va aminti ca mama era acolo, prezenta, ca ii era bine si ca se simtea iubita.

Nu pot sa ii ofer libertatea pe care am avut-o noi dar incerc pe cat de mult pot sa o fac sa cunoasca si copilaria generatiei mele. Ma sperii tare cand ma gandesc ce frumos era atunci, si ce trista e lumea asta de oameni mari. Atunci nu aveam griji, nu stiam ce sunt banii, nu stiam cine e bun sa rau, sarac sau bogat, urat sau frumos. Nu aveam prejudecati, rigori sociale sau etichete prestabilite. Pur si simplu ne bucuram de viata.

Si imi spunea mama zi de zi, ca un ceas care canta la ora fixa: „– Bucura-te, ca nu se mai intoarce” si de fiecare data ziceam in gandul meu (uneori si tare): „–Ce stie ea?”

 

Uite ca a stiut, si e randul meu sa fiu ceasul care canta la ora fixa. Asa ca am hotarat sa fac o lista cu lucrurile/momentele din copilarie pe care le-am iubit cel mai tare, pe care mi le amintesc precis, si pe care nu am sa le uit vreodata.

 

  1. Prima pereche de role. Erau albe cu roz, mi le-am dorit tare mult iar cand le-a scos mama din portbagajul masinii am simtit ca e Craciunul in mijlocul verii.
  2. Gustul de orez arabesc cu carne de pui. E gustul care imi aminteste cel mai tare de mama, asta si ciorba de burta.
  3. Prima zi de scoala din care nu imi amintesc nimic altceva decat drumul spre casa, cum povesteam cu mama. Dar mi-e tare draga si bine intiparita in minte imaginea asta.
  4. Vacantele de vara la bunica, emotia revederii cu prietenii de acolo si tristetea mare atunci cand se termina vacanta de vara.
  5. Casetele Disney pe care le vedeam de o mie de ori.
  6. Cum invatam cu tata in drum spre mare fiecare emblema de pe masinii.
  7. Cum imi placea sa intru in toaletele restaurantelor doar asa ca sa vad cum e, pana cand m-am blocat in toaleta la Pizza Hut. Imi amintesc doar usa neagra si cum urlam dupa mama. Acum e funny, atunci deloc.
  8. Cum am plecat pe ascuns cu gasca de la bloc pe dealurile din apropiere.

Si acum iar o sa-mi zica soacra-mea ca traiesc in trecut, dar eu tot cred ca amintirile ne fac ce suntem azi. Fara ele am fi doar niste roboti ce indeplinesc ordine si respecta reguli.

Va provoc sa imi spuneti cea mai draga amintire pe care o aveti din copilarie. Aici sau pe Facebook.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s