Prea mult parenting strica.

Mereu am crezut ca orice e facut peste masura, orice e exagerat sau prea mult, inevitabil strica. Prea multe diete iti nenorocesc organismul, prea multe operatii te pot transforma intr-un montstru, prea mult online te poate rupe de viata reala. Cand e mult nu e bine.

La fel si cu parentingul, sau mai bine spus cu tehnicile de parenting. Cand esti proaspata mamica e foarte posibil sa cazi in capcana in care am cazut si eu daca nu esti atenta.  Citeam mult, foarte mult despre bebelusi, copii, nutritie, alaptare, trucuri, sfaturi, orice imi cadea in mana despre cum sa fiu o mama cat mai buna pentru puiul meu. Evident ca incercam sa filtrez informatia, sa aleg doar ce consideram ca se potriveste cu noi si cu valorile noastre. Multe din cele invatate atunci mi-au fost utile pe parcurs, asa ca nu consider ca au fost degeaba.

 

Perioada noastra cea mai grea cu micuta a fost de la 2 la 3 ani. Atunci am simtit ca imi e cel mai greu, simteam ca orice fac nu reusesc sa gasesc solutia, ca orice incerc cu ea nu da roade. Si citeam in stanga, ma informam in dreapta, incercam sa aflu solutii si sfaturi de la oricine. Imi controlam sotul si parintii sa nu cumva sa faca ceva ce nu era „politicaly corect” cu ce aflasem eu. Ma invinovateam si simteam adesea ca nu e destul ce fac, ca nu stiu cum sa o cresc, ca nu sunt o mama buna. Si cred ca as putea sa ma vad supraponderala si plina de acnee decat sa traiesc cu impresia cu nu sunt o mama buna pentru copilul meu. Si cand totul parea ca nu functioneaza, m-am oprit.

Am tras o gura de aer proaspat si mi-am spus ca asa nu mai merge. Cumva trebuie sa reusesc sa pot coopera cu ea, trebuie impreuna sa o scoatem la capat. Asa ca am uitat tot ce am citit vreodata, si am fost mamă. M-am gandit ca tot ce am mai bun pentru ea este iubirea mea, si asta ar trebui sa fie suficient. Am incetat sa mai aplic tehnici de parenting, sa mai incerc sa gasesc solutii acolo unde nu erau.

Nu m-a mai interesat nici ce spun vecinii, nici ce spune cealalta mamica din parc, nimeni. Mi-am ascultat instinctul de mamă si am iubit-o, am tinuta-o in brate atunci cand facea traznai, am alintat-o atunci cand era nervoasa, am iertat-o pentru orice fara sa ii reprosez asta. Si a functionat. Coopera cu mine, imi cerea sfatul, am scapat de tantrumuri si de suparari dese si nejustificate.

Mai tarziu am aflat de ce a functionat, si am scris deja pentru voi asta aici. Parentingul si tehnicile lui moderne de a educa si creste un copil sunt bune, utile. Dar ca orice alt lucru, ii trebuie putina masura. Sa nu exageram cu nimic, si orice am citi, oriunde, sa nu uitam ca iubirea poate rezolva orice. Este exceptia care intareste regula – niciodata nu iti trebuie masura la iubire, niciodata nu e prea multa.

Ne trebuie echilibru, sa luam tot ce este mai bun din tehnicile „moderne” de a creste un copil si varianta mai „veche”, cea a parintilor nostri. Cheia succesului este undeva la mijloc + multa iubire. Astept sa imi spuneti cum ati ales voi, aici sau pe Facebook.

Anunțuri

2 gânduri despre “Prea mult parenting strica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s