Un amalgam de viață bună.

12914725_10154305828496756_25952966_o

 

Stiu ca nu imi voi putea aminti multe dintre lucrurile pe care le face acum Printesa, sau pe care le facem impreuna. Un sfert le uit, un sfert tin minte, un sfert am scris pe blog si un sfert aleg sa le uit (oboseala, stresul, greul). Imi pare rau ca nu am gasit curajul (si timpul) de a scrie inca din timpul sarcinii, as fi avut mai multe amintiri pastrate cu grija.

De obicei aleg sa scriu lucruri mai importante, semnificative sau de ajutor, si mai putin cele mici dar care imi fac fiecare zi atat de speciala. Asa ca astazi scriu despre ziua mea cu ea, despre normalitatea noastra si fericirea care domneste in casa. Nu va imaginati ca totul se petrece ca intr-un film hollywoodian, ca nu exista decat lapte si miere. Dar cum spunea unul din personajele unui serial pe care il stiu pe de rost (SATC – ce sa fac, nu sunt perfecta):

„- Are you happy every day?

– Yes, not all day every day, but every day. „

 

Diminetile la noi sunt mereu la fel, singura diferenta intre ele este numarul de ore pe care apuc sa il dorm. Ea se trezeste incetisor, o simt de fiecare data, dar pacalesc putin si aleg sa mai fur cateva minute de liniste. V-am spus ce copil minunat am, nu? Imediat ce deschid ochii imi spune:

– Buna dimineata, mami. M-am trezit mai devreme decat tine si am stat sa te pazesc, sa nu ti se intample nimic. Nu-i asa ca n-ai prea dormit? Erai obosita, nu? Dar acum putem sa ne iubirim?

Si incepem si ne pupam, si ne imbratisam, si ne mirosim, si ne ghemuim una in cealalta. Apoi ne dam jos din pat, isi alege hainele de casa in timp ce incepem sa negociem dejunul.

– Ce mananci, iubito?

– Nu mi-e foame!

– Oua? Lapte cu fulgi? Sandvici cu ceva? Etc,etc

Si la fiecare in parte incepe alta negociere: cald, rece, cu paine sau fara, varianta 1 sau varianta 2, si tot asa pana cand reusim sa stabilim ceva.

Apoi in timp ce prepar incep sa aud:

– Eeee gaaataaa? Maaii aiii muullttt?

Mancam, ne spalam, si apoi negresit ne jucam ceva, orice. La fiecare joc in parte ma minunez mai tare, si mai tare, de cat de mult evolueaza pe zi ce trece. Pe masura ce scriu imi dau seama ca intreaga mea zi, defapt, este o serie de „aha-uri” si „wow” si negocieri. Nu stiu daca sunt asa minunata de tot ce e legat de ea pentru ca e primul copil (cum zice soacra), pentru ca sunt mama si imi vad puiul meu cel mai special (cum zice mama), sau pentru ca ea chiar este asa speciala (cum zice tatal ei, si aproape toti cei care petrec macar 5 minute cu ea).

Mamele si modestia nu prea fac casa buna atunci cand vine vorba despre copil. Daca te intalnesti cu mine vreodata, si te grabesti foarte tare, singurul lucru pe care trebuie sa NU il faci este sa ma intrebi despre Printesa. Nu stiu sa ma opresc din spus povesti cu si despre ea, si am defectul de a o lua tare personal daca nu ma asculti.

Mereu cand scriu pe blog incerc sa subliniez ca nu suntem nici pe departe perfecti, ca avem si noi in casa momentele noastre de „ma urc pe pereti”. Dar cumva, mereu cand incep sa scriu despre ele, imi dau seama ca sunt chiar niste momente, si nu ne definesc absolut deloc. O cearta intre mine si el, sau un moment de „nu mai pot” intre mine si Printesa tine  fix asa cum am zis, un moment. Asa ca nu pot sa va mint, sa scriu despre drame si frustrari ascunse, chiar daca comparand cu ce vad si aud in jur probabil as dubla traficul pe blog si numarul de share-uri.

Dar prefer sa va spun cat de bine e cu doua suflete ce ma iubesc atat de tare incat dragostea lor aproape ca devine palpabila. Prefer sa va spun cum reusesc prin ei sa vindec rani din mine, cum reusesc cu ajutorul lor sa ma cunosc si sa ma descopar pe zi ce trece. Si cred ca secretul unei vieti frumoase este sa simti mereu ca esti iubit, chiar daca esti mic sau mare. Poate suna prea siropos pentru cele mai pragmatice dintre voi, dar inca n-am cunoscut pe nimeni care sa fie fericit fara sa aiba pic de iubire in viata lui. Chiar daca e pentru copil, sot, mama, bunica sau un animal. Iubirea face viata buna. Chiar daca in rest totul e un amalgam.

PS: In poza e primul desen al Printesei care aduce a papusa. Nu-i asa ca seamna cu balerinele lui Degas?:))

http://www.facebook.com/mamadeprintesa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s