Totul trece cu rabdare

Scriu asta acum, azi, aici pentru ca data viitoare cand trec printr-o situatie similara (si sigur se va intampla) sa nu uit ca TOTUL TRECE CU RABDARE. Si sigur muuulte dintre voi va veti regasi in povestea mea.

Acum o saptamana in mintea si sufletul Printesei s-a declansat cumva o drama: „Eu nu am nici un prieten, nimeni nu ma place, nimeni NICIODATA nu se joaca cu mine!”. A fost suficient ca un copil sa refuze joaca propusa de ea, de acolo toate s-au tinut lant. Lacrimi cu suspine, tristete, si multe vorbe grele, de nici eu nu stiu de unde le scotea. 

Odata ce ea a inceput sa treaca prin etapa asta, fireasca pana la urma, in care a realizat ca nu toata lumea poate face ce,cum si cand vrea ea, si eu am inceput sa retraiesc toata copilaria mea si sa resimt de 1000 de ori mai tare trairile ei ( am scris aici povestea mea). La inceput am suferit alaturi de ea, apoi m-am revolat pe ea ca nu poate fi mai puternica decat am fost eu (iar asta nu a facut decat sa agraveze situatia), apoi am luat o pauza si am inceput sa ma gandesc la o solutie si sa imi amintesc ce trebuie sa fac. 

Asa ca am luat-o treptat, intai am incercat sa descopar motivul care a declansat intreaga suparare a ei, apoi sa ma gandesc ce pot face ca sa o ajut. Singurul lucru care functioneaza de fiecare data cand toate celelalte dau gres este reconectarea noastra (cum facem asta am scris aici) si iubirea neconditionata de care copiii au nevoie sa fie asigurati odata, si inca o data, si de o mie de ori. Si usor, usor cu mine langa ea, fara sa mai fac presiuni asupra ei, fara sa incerc sa o mai indrum sa faca ce e „corect” in lumea noastra de adulti si cu ajutor din partea parintilor copiilor din jur am reusit sa trecem impreuna peste. Amandoua, pentru ca parca si eu m-am vindecat de tot ce am simtit pana acum prin ea, prin experienta ei. 

Nu e prima oara cand plang cot la cot cu ea, cand retraiesc lucruri placute sau mai putin placute pe care le-am trait si eu, sau cand din nou uit ca doar de rabdare am nevoie ca sa o ajut sa treaca peste orice obstacol. Rabdare si sa fiu acolo pentru ea, fara sa ma mai gandesc la ce e in jurul meu.

Sper sa va fie utila experienta noastra, si sa va amintiti mereu atunci cand apare o etapa mai grea ca TRECE, aveti nevoie de multa rabdare dar trece. Si e ok uneori sa fim imperfecti, dar trebuie doar sa le spunem si lor asta, sa stie ca si noi putem gresi. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s