Trece, toate trec, oricat de imposibil ti-ar parea asta acum.

Mi-e dat sa citesc in ultima vreme (intamplator sau nu) tot mai multe povesti, din case diferite, ale unor oameni total diferiti, dar pe care ii leaga un lucru: nesiguranta de sine. 

Neincrederea in fortele proprii, stima de sine scazuta, lipsa de curaj in ei. Mame care nu gasesc drumul spre educatia perfecta (de parca ar exista), femei care nu mai gasesc fericire alaturi de omul iubit, femei care nu au curajul sa creada in ele, femei care nu au cu cine povesti si cui se confesa inafara unui grup de pe Facebook. 

Unele dintre voi poate va regasiti, altele poate credeti ca nu exista asa ceva sau din contra, ca doar la voi se intampla. Nu e asa, peste tot se intampla. Se intampla sa ai zile mai proaste – fara motiv, fara sa iti lipseasca neaparat ceva, pur si simplu asa te trezesti dimineata. Se intampla sa treci prin perioade mai proaste, sa intampini greutati, sa ai chiar senzatia ca soarele nu va mai iesi si pe strada ta. Te asigur ca tuturor ni se ineaca cateodata corabile, chiar si aproape de mal. 

Ce fac eu in astfel de situatii nu e neaparat o reteta sigura, nu e un tratat de „Cum sa fii bine cu tine”, e pur si simplu modul in care am invatat eu sa depasesc momentele de „Gata, nu mai pot!”. 

In primul rand cand am o zi, o saptamana sau o perioada nu asa buna ma gandesc ca am fost acolo deja, sau poate chiar mai rau si ca toate au trecut, deci va trece si asta. Am invatat ca TREBUIE sa ai un om care sa te asculte, sa fie acolo chiar daca are un sfat de dat sau nu, care sa te tina de mana si sa te ajute sa treci prin asta. Poate fii oricine, important este sa fie acolo pentru tine cand ai nevoie. Eu il am pe al meu (cum ii spune Printesa cand vrea sa il alinte), e stanca mea si stiu ca e mereu acolo sa ma sprijine, sa ma iubeasca indiferent de ce,cum, cand, unde sau ce se intampla. 

In momentele de „nu mai pot” ajuta uneori si sa auzi ca e greu si prin alte case, ca si altii intampina greutati desi afiseaza o imagine de „la noi niciodata nu …”. Stiu ca suna egoist, rautacios sau mai stiu eu cum dar asta e adevarul meu, si fac pariu ca nu sunt singura. Cand prind printre randuri o prietena care spune ca e obosita, sau cand aud ca si alti copii mai fac nefacute cumva ma linistesc: „Ok, deci se intampla si pe la altii, nu suntem doar noi”. 

Asa ca draga mea, tu cea care ai citit acest text, te asigur ca la toti e greu din cand in cand. Uneori mai mult, alteori mai putin. Trece, toate trec, oricat de imposibil ti-ar parea asta acum. Nu cauta o solutie salvatoare, doar da-ti timp si tine aproape un om drag pe umarul caruia sa plangi. 
Amina Tomescu – Mama de Printesa + 1

Sursa foto: Aici

Anunțuri

2 gânduri despre “Trece, toate trec, oricat de imposibil ti-ar parea asta acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s