„Uneori se intampla sa nu fiu o mama buna”

Da. Mi se intampla sa pun seara capul pe perna si sa ma mustre ingrozitor constiinta ca in ziua ce a trecut n-am fost suficient de buna cu ea. Sau n-am avut suficienta rabdare. Sau nu i-am oferit suficienta atentie. 

Teoria din batrani care spune ca parintii nu gresesc si copiii sunt datori sa ierte tot este bullshit. Doar pentru ca sufletele lor acum au carcase mai mici nu inseamna ca simt mai putin. Din contra, acum invata ABC-ul emotilor, iar noi parintii suntem abecedarul lor. Pe noi exerseaza, iau de buna tot ce scrie pentru ca asa e firesc, ne tocesc filele, uneori ne mai rup, alteori doar ne măzgălesc. Dar ce sa-i faci, oricat am incerca perfecti nu putem fi. 

Si in zilele mele proaste sufar cumplit cand vad in ochisorii ei cum nu intelege ce se intampla. Mi se rupe inima in mii de bucati cand imi spune ca ma iarta fara ca macar sa clipeasca vreun pic. Nu ma judeca, nu ma pedepseste, doar ma iarta. Si ma iubeste si are mereu timp si chef sa stea cu mine. Si e ingrozitor ca viata asta de om mare ma face sa nu am mereu timp, sau chef, sau rabdare. E ingrozitor ca trebuie sa asiste ea la momentele in care bagajul meu de emotii nedeslusite iese la suprafata. 

Da. Uneori nu sunt o mama suficient de buna pentru ea. Dar incerc, mereu incerc. Si asta e menirea noastra, sa incercam mereu sa fim mai buni pentru ei, pentru ce n-am avut noi parte. 

Cu drag, 
Mama Imperfecta de Printesa Perfecta. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s