Presiunea unei gradinite germane. Experienta noastra

Cand am ales ca Sofi sa mearga la o gradinita cu predare in limba germana am crezut ca am facut alegerea potrivita pentru ea. In timp s-a dovedit ca nu a fost tocmai cea mai buna alegere, si am invatat ca nu gradinita conteaza – ci educatorul. 

Eu sunt vorbitor de limba germana (nivel conversational, dar suficient de avansat incat sa o pot sustine pe Sofia) si, pe langa asta, am considerat ca o limba straina se invata mult mai usor in copilarie decat in adolescenta sau mai tarziu. Copiii au aceasta abilitate de a absorbi toata informatia din jur, ca un burete. Fapt ce mi s-a confirmat dupa un an si jumatate in care Sof a frecventat grupa de limba germana. 

Instinctul tau de mamă nu trebuie ignorat! 

Am vazut ca avea deschidere spre limbile straine, ne jucam mereu acasa cu tot felul de carticele si cartonase si asa a invatat usor primele cuvinte. Am reusit cu greu sa o inscriem la grupa de germana si ne-am pus toata increderea in alegerea noastra. 

Primul an a curs lin, nu era innebunita de ce se intampla acolo dar nici nu o deranja. Avea prieteni, se simtea in largul ei. 
Presiunea a inceput atunci cand a trecut la grupa mijlocie si metoda de predare s-a schimbat. La prima sedinta de la inceputul anului deja se vorbea de meditatii, caiete de exercitii pentru acasa, teme scurte, etc. Mi-am spus punctul de vedere, am spus clar ca nu consider potrivit ca un copil de nici 4 ani sa faca astfel de lucruri. Cel putin nu al meu. Pun pret pe copilarie si pe joaca, si cred cu tarie ca la aceasta varsta despre asta ar trebui sa fie. Mi-am dat seama ca doar eu simt asa atunci cand Sof a venit suparata acasa pentru ca ea nu reusea sa isi scrie numele corect. Eu nu o invatasem, n-am simtit ca e necesar la 3 ani sa stie peste noapte sa scrie. Poate s-au mai schimbat lucrurile de cand am terminat eu clasele primare (desi nu’s chiar asa btrana), dar nu intai se faceau liniute, bastonase, apoi exersam literele pe rand, parca asa se face, nu? 
Tot atunci ni s-a povestit despre examenul de admitere la Goethe. Da, ati citit bine, examen. Copilul intra in fata unei comisii de trei persoane, singur, si ii sunt puse mai multe intrebari, dupa care i se cere sa spuna o poveste. Voi va amintiti examenul de BAC? Imposibil sa nu fi tremurat putin pe holurile liceului, sa nu fi intrat cu inima in gat desi erati foarte bine pregatiti. Si asta se intampla la 18 ani, nu la 5-6 ani! Presiunea pusa pe copil in acel moment este uriasa. Si nu pentru ca isi doreste el neaparat sa treaca admiterea, ci pentru ca nu vrea sa isi dezamageasca parintii, profesorul. Si in unele cazuri, atunci cand copilul nu reuseste din cauza emotiilor, acasa se porneste avalansa. Dar nu vreau sa povestesc despre asta, fiecare sunt convinsa ca face ce crede ca este mai bine pentru copilul lui. 

Cum mi-am dat seama ca Sofia nu mai poate asa?

Primul lucru care m-a pus pe ganduri a fost atunci cand m-a intrebat daca exista o scoala in romana si daca pot sa o gasesc pentru ea. Am vorbit mult cu ea atunci (prin noiembrie), i-am explicat ca exista si acum alta varianta daca ea nu se mai simte confortabil acolo. Nu a dorit sa plece, a spus ca i-ar fi greu pentru ca aici are prieteni. Apoi am nascut eu, si evident ca lumea ei s-a dat putin peste cap. Si pana acum cateva zile am tot asteptat crezand ca poate nasterea fratiorului ei este motivul regresului pe care il vedeam la ea. Nu reusea sa mai comunice nici cu adultii, nici cu copiii in parc. Vorbea non-stop cu papusile si cu noi. Era trista, si imi dau seama ca nu stiu exact sa pun degetul pe acel ceva care m-a convins ca problema nu e de acasa, ci de la gradinita. Dar stiam. 
A fost racita timp de cateva zile, asa ca am avut timp sa o descos. Asa am aflat ca ea nu mai avea nici un prieten pentru ca nu ii era permis sa mai vorbeasca in romana deloc. Au fost momente in care a fost „rugata” sa nu se mai joace daca nu vrea sa vorbeasca doar in germana. Asa ca a ales sa taca, si sa petreaca 8h pe zi observand dar nu participand sau interactionand cu cineva. Mi s-a spus ca nu stie notiuni de germana, ca a ramas mult in urma, ca asa si pe dincolo. Acasa vorbea cu mine, uneori raspundea in germana desi eu intrebam in romana. Copilul notiuni are, poate nu la nivel academic, dar suficient incat sa stiu ca nu limba era o problema, ci presiunea de a nu da gres, performanta. 

Care era urmatorul pas? 

Schimbam gradinita? Schimbam grupa? Renuntam la germana? De data asta copilul meu a raspuns la toate aceste intrebari. Puteti spune ca suntem nebuni, ce stie un copil de 4 ani ce e mai bine? Daca ma cititi de ceva timp stiti ca am procedat asa in multe randuri, si mereu ea a facut alegerile potrivite. Asa ca am inceput cu acordul ei un proces de acomodare la o alta grupa, de romana. Nu ne asteptam sa fie chiar asa rapid, dupa doua zile in care a stat cateva zeci de minute acolo a hotarat ca vrea sa se mute definitiv. Am mers impreuna la doamna directoare si ea i-a spus: „Sa stiti ca m-am hotarat, as vrea sa ma mut”.
De atunci se trezeste in fiecare zi la 6:30 si ma intreaba cu ochii mari si fericiti daca si azi e zi de gradi. Pe taicasu il roaga sa vina cat mai tarziu si mereu o mai asteapta 5-10 min pe hol. E fericita din nou, schimbarea e radicala si se vede de la o posta. 

Le multumesc din suflet noilor educatoare si doamnei directoare pentru rabdarea si intelegerea de care au dat dovada. Mi-au luat o piatra de pe suflet si m-au facut sa cred din nou ca exista dascali care sunt atenti si la nevoile emotionale ale unui copil, nu doar la performanta. 

Au existat si alti factori care ne-au condus spre aceasta decizie, dar din respect si recunostinta pentru doamnele mentionate mai sus n-am sa fac publice restul detaliilor. Sper doar ca profesorii si educatorii focusati doar pe rezultate sa se gandeasca ca aceasta fuga continua poate avea repercursiuni. 


Daca aveti si voi povesti din gradinite imi puteti scrie aici sau pe pagina de Facebook a blogului – Amina Tomescu.

Anunțuri

9 gânduri despre “Presiunea unei gradinite germane. Experienta noastra

  1. Felicitari pentru decizie! Si eu sunt de parere ca trebuie sa respectam deciziile copiilor si ca pe termen lung este mai bine pentru ei sa nu ii fortam in directii in care nu vor, sau nu sunt pregatiti in momentul respectiv sa mearga.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Copiii mei merg amandoi la gradi in germana de la 1 ani si 4 luni. Am schimbat 3 gradinite pana am ajuns aici. Acum 35 de ani incepeam si eu gradi in germana si regulile erau la fel: se vb doar in germana. Am dat acum 33 ani examen la Goethe si tot asa era, intrai singura intr-o sala de examinare cu straini. Am facut si medidatii, am fost in vacante de vara la familii de sasi cate 3 luni…
    Cu toate cele de mai sus consider ca am avut o copilarie frumoasa si m-am ales cu o limba pe care nu multi o vb la vremea respectiva
    Acum, in gradinite de germana, presiunea e mare pt ca si parintii pun presiuni pe educatoare…”ce ne facem daca nu iau examenul?”. Acum cateva zile a fost examen la Goethe, nu va imaginati ce stres, ce agitatie, ca sunt pile, ca de ce nu poti face contestatie etc.
    Nici eu nu inteleg stresul asta…
    Fiecare decide ce e mai bine pt copilul lui, comunica cu el si afla ce il face fericit. Eu pot sa va spun asa: cu mine copiii mei vb germana tot timpul, imi creste inima cand ii aud ca vb intre ei in germana atunci cand comploteaza ceva, si a fost un deliciu cand in Germania in vacanta puteau singuri sa isi comande apa sau mancare.
    Anul viitor o sa dam si noi primul examen, care pana la urma este doar o conversatie intr-o limba straina.
    Sfatul meu: daca tu crezi ca germana este ceva pt copilul tau, incearca alta gradi. Din fericire nu ducem lipsa de gradi bune de germana, ci ducem lipsa de scoli buna…la clasele 1-4 este o problema

    Apreciază

    • Tocmai de asta n-am insistat in articol cu admiterea la goethe, desi exista povesti multe si grele. Fiecare parinte decide cum e mai bine pt puiul sau.

      Cat despre germana, n-am renuntat in nici un caz. Modul in care i s-a predat limba a fost unul deficitar, ea face in continuare germana, doar ca nu in cadrul gradinitei. Asta mi-a dovedit ca ea nu are probleme de limba si cu modul de predare.

      Imi povestea si mie cineva cun era odata cu copiii trimisi la familile de sasi, da nu ma gandeam ca e pe bune😂. Nu ti-a fost greu?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s