Ganduri de luni. 

Prin ochii mei de om mare pare ca viata de copil e simpla. Asta pana cand imi amintesc ce greu mi se parea mie sa fiu mica si lipsita de putere. Visam la ziua in care am sa cresc, cand am sa fiu independenta, cand am sa am o casa doar a mea si n-am sa mai cer voie nimanui sa fac ce simt. Dar asta cred ca visam toti la un moment dat, sau? 

Ma uit acum la micuta mea cârlionțată si imi dau seama de multe ori ca ii e greu. Sa isi faca prieteni noi, sa ramana fara mine la gradinita, sa incerce lucruri noi, sa auda NU cand ea vrea sa DA. Incerc cat pot, si parca mereu e mai putin, sa fac lucrurile mai usoare pentru ea. Alteori ma opresc si ma gandesc ca lucrurile in viata nu sunt deloc usoare si poate e mai bine sa se descurce singura acolo unde poate. Apoi iar ma sucesc si imi dau seama ca n-are cum sa infrunte viata daca nu are o fundatie solida, un loc de refugiu, de salvare, de bine orice ar fi. 

Sunt convinsa ca un copil tinut cat mai aproape se desprinde mai usor. El nu trebuie sa se mai asigure si reasigure ca acasa este iubit, asa ca pleaca linistit sa exploreze lumea. Mult timp am trait cu frica ca poate tinand-o prea mult sub fusta mamii are sa ii fie greu sub fusta lumii. Si tare gresit am crezut. A nu se intelege ca i-am retezat din frageda pruncie nevoia sa de autonomie. Acolo e deja alta poveste. 

Copiii mei stau aici, lipiti de noi, cat vor ei. Apoi cand sunt pregatiti n-au decat sa zboare. Noi, parintii, oricum nu vom fi niciodata pregatiti…

Anunțuri

4 gânduri despre “Ganduri de luni. 

  1. Nu știu ce fel de părinți sunteți voi – eu abia aștept să zboare copilul… Am avut grijă de el, gata, de-acum să mai fie și independent…
    Cred că m-am setat așa văzând prea mulți oameni obsedați să-i țină pe lg ei…

    Apreciază

    • Autonomia si independenta n-au legatura cu ce povesteam eu. Sofia a prins curaj sa faca lucruri fara noi atunci cand s-a asigurat, si reasigurat, ca suntem acolo cand se intoarce.

      Si tocmai pt ca zboara asa de repede ne dorim sa fim acum langa ei. Cam asa parinti suntem:p

      Apreciază

  2. Un copil este crescut ca sa plece si un parinte creste ca sa-l astepte. Si noi am decis sa facem tot ce ne sta in putinta ca sa-i oferim posibilitatea de a explora cat mai mult posibil. Cu o singura conditie – sa respecte lumea, animalele, plantele si obiectele care-i vor iesi in cale. Noi ne vom afla intotdeauna la celalalt capat si vom astepta cu nerabdare sa ne povesteasca ce a mai prins de taratacuta.

    Apreciază

  3. Uf, m-au emotionat gandurile tale.. Am citit mai demult ca „independenta se naste din dependenta” si vad asta in fiecare zi la Bogdan. Treptat devine tot mai independent, iar eu ma bucur de asta, dar parca ma si intristez putin ca nu mai este la fel de „lipit” de mine..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s