Ce a facut scrisul pentru mine?

 

E o intrebare pe care mi-o pun des; si atunci cand scriu foarte mult dar si atunci cand nu pot sa scriu deloc, pentru ca da, se intampla si asta. Am inceput sa scriu acum 3 ani, desi imi amintesc foarte bine ca atunci cand eram la mama acasa visam ca intr-o zi sa pot scrie o poveste. Nu reuseam niciodata sa trec de primul paragraf asa ca am crezut mult timp ca sunt anti-talent, lumea in jur imi spunea ca am gandire matematica si ca logica e de mine, iar cu timpul am inceput si eu sa cred la fel. Am ajuns chiar si studenta la ASE, se pare ca 4 ani de liceu economic si carti imprumutate de la profa de romana n-au fost destui ca sa ma convinga ca trebuie sa scriu, nu sa calculez.

Primul articol scris a fost acesta, despre tatal copiilor mei si mare parte din ce sunt astazi este si datorita lui. Nu mi-a spus niciodata sa scriu, nici nu cred ca a stiu ca imi place sa fac asta, doar mi-a repetat intr-una ca daca vreau ceva pot sa o fac. Chiar si cand nimic nu imi iesea asa cum voiam, chiar si cand eram un haos in and out. Am scris, am scris, am scris.

Apoi am citit, am citit, am citit. Am citit carti, povesti, poezie, romane siropoase de la taraba de ziare, orice. Am stat o noape intreaga citind blogul Ioanei, in special articolele de vindecare ale ei si mi-am dat seama ca scrisul m-ar putea ajuta si pe mine. Apoi am inceput sa public, am primit reactii, am starnit emotii, am cunoscut oameni care treceau prin aceleasi lucruri ca si mine. Atunci  am inceput sa scriu din ce in ce mai personal, cu grija sa nu ranesc dar sa pot si vindeca in mine.

Cand incep sa scriu uneori nici nu stiu ce va iesi, apoi recitesc si cumva jumatate din problema ramane acolo, pe foaie, departe de mine.

Am cunoscut mult oameni incredibil de frumosi, am prins incredere in mine, am primit vorbe bune si suturi in dos (au ajutat si alea, pe cuvant).

Ma intreaba prietenii: Castigi bani? Cat castigi?. As scrie si de zece ori mai mult fara sa primesc un leu. Nu pentru ca nu imi plac banii, sau pentru ca ne dau afara din casa. In loc sa platesc bani pentru terapie, scriu. Pentru mine e cel mai mare castig. Prietenii astia care te intreaba de bani sunt deobicei cei care te citesc zilnic dar care n-ar da un like de frica sa nu iti pice vreun leu, stiti ce zic, nu?

Aprecierea  si  incurajarea au venit mereu de la familie si de unde ma asteptam mai putin, de la straini adica. Miruna este una din acei straini, care acum mi-e mai draga ca o sora. Intrati la ea pe blog daca vreti dragoste la prima vedere, sau niste umor autentic.

woman-writing

sursa foto: aici

Scrisul a facut asa pentru mine: a vindecat, a dat incredere si prieteni. Pe langa familia asta minunata pe care o am si sanatate, jur cu mana dreapta sus ca nimic nu-mi mai trebuie. Pe tine ce te ajuta?

Anunțuri

11 gânduri despre “Ce a facut scrisul pentru mine?

  1. Pentru mine, scrisul e bucurie. E dor, pasiune, vindecare si provocare. E parte din mine. De cate ori fac pauza de la scris, simt ca fac pauza de la o parte din sufletul meu. Sa scriem! Daca asta ne ajuta la respiratie – nu vad niciun motiv pentru care sa ne oprim! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. E interesant ce diferiți suntem… Eu scriu de când mă știu. Când eram mică îmi doream să fiu doar o mână, îmi ziceam că n-aș vrea să am și gură, pentru că asta cere de mâncare și mâncatul mă ține din citit și scris, nici ochi nu voiam să am pentru că-mi venea să mă uit la filme, dar asta însemna că nu scriu… și așa găseam câte un defect fiecărui membru al corpului.
    🙂
    Trăiesc din scris, adică la locul de muncă scriu – mamă mă vedea scriind, dar 🙂 ca secretară, nu-și imagina că voi avea posibilitatea să am un loc de muncă datorită creativității mele.
    Cele mai intime prietenii le-am început datorită blogului, în primii doi ani, pentru că atunci parcă s-au strâns toți oamenii care aveau nevoie de mine și de care aveam eu nevoie 🙂 pe net, făcându-și blog… 🙂
    Când mă întreabă cineva ce-mi place mie cel mai mult am un răspuns: 5 lucruri care încep cu s – scrisul e unul dintre ele…
    Deci scrisul e sensul vieții mele.
    Merci pentru că mi-ai dat posibilitatea să mai afirm asta o dată.

    Apreciat de 1 persoană

    • Cred ca povestea ta putea sa fie si a mea daca as fi fost lasata sa scriu in loc sa calculez. Well, facem Rai din ce avem. Si stii ce e curios? Ca unele lucruri despre scris mi le amintesc in timp ce scriu. Cat am scris articolul asta mi-am amintit zeci de franturi in care incepeam drumul asta si mereu ceva sau cineva se intampla. E dovada clara ca daca ceva trebuie sa ti se intample, pana la urma se intampla.

      Eu iti multumesc ca ma citesti. La cata nesiguranta am cand pun un cuvant in fata altuia, ma ajuta mult orice gand lasat aici😘

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s