E cool să spui că ești imperfect!

Mi se pare minunat ceea ce văd că se întâmplă tot mai des în jurul meu, vreau doar să mă asigur că nu doar în bula mea lucrurile arată așa fain.

Oamenii scriu și vorbesc tot mai des despre frustrările lor, despre nereușite, depresii și imperfecțiuni. Și ce dacă te oftici că la vecina cu trei copii e mai curat decât la tine care ai doar unul sau deloc? Și ce dacă îți place jobul colegei mai mult decât al tău? Și ce dacă copilăria te-a afectat atât de tare încât simți nevoia să mergi în terapie?

Ai spus-o. Gata. Imperfecțiunea ta e în văzul lumii! Și ce primești înapoi? Te-a trimis cineva la colț? Din contra, primești multe mâini întinse care altfel n-ar fi știut să fie acolo dacă tu te ascundeai în spatele unei măști de perfecțiune.

Aud în stânga și în dreapta multe povești în care mă regăsesc, mai mult sau mai puțin. Văd mulți oameni care spun și vorbesc deschis despre neîncrederile lor. Și nu o fac pentru că e un trend, lucrurile au stat așa (poate chiar mai rău) de când lumea. Diferența am făcut-o tot noi, am ridicat două degete sau chiar am vorbit neîntrebați despre Nu-urile noastre.

O tipă foarte mișto scria zilele trecute:

-iar eu iarăși am un mealtdown după întâlnirea cu voi…
10 mâini au apărut de nicăieri să îi spună că e foarte tare, că poate, că presiunea pe care o pune pe ea e prea mare acum.

Știu, există și reversul medaliei. Aceia care se folosesc de slăbiciunile celor din jur pentru a da lovitura sub centură. Despre ei spun doar atât: oamenii mici lovesc doar unde ajung;).

Anunțuri

3 gânduri despre “E cool să spui că ești imperfect!

  1. Pingback: Care e cea mai mare frică a ta? | Amina Tomescu

  2. e simplu să spui că ai defecte între persoane cu care nu te intersectezi zi de zi. e dificil să recunoști asta față de cei cu care stai toată ziua – acasă, la lucru. cei cu care nu stai te mângâie pe cap pentru că nu tre să te suporte cu slăbiciunile tale, ceilalți încep să se sature de ele.
    de aceea am adorat din adolescență să am o categorie de prieteni cu care interacționez doar prin scris sau, chiar dacă ne vedem, o facem doar pentru a ne încuraja, pentru a ne distra…
    cu acei oameni nu poți rămâne o veșnicie – după cum scrie și Mihail Sebastian în superba lui piesă de teatru – Jocul de-a vacanța.
    e drept că am și prietene cu care stau zi de zi care mă suportă, în ciuda slăbiciunilor, însă sunt puține.
    dar prietene le consider și pe cele de la distanță (distanța de un ecran și-un net) și pe cele de lângă mine, chiar dacă-mi reproșează că sunt sau nu sunt perfectă!

    Apreciază

  3. Pingback: #44 Inspirația săptămânii (27 mai - 2 iunie 2017) | Cristina Oțel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s