S-a terminat săptămâna mondială a alăptării. Am ieșit de la colț!

Aproape s-a încheiat săptămâna dedicată alăptării iar eu am răsuflat ușurată. Știu, nu e ce credeați că veți auzi și nici ce mi-aș fi dorit să scriu, dar n-am cum altfel.

Online-ul a fost plin de mesaje cu și despre alăptare, unde dădeai cu click-ul hop și informația. E bine, e chiar foarte bine. Acum aproape 5 ani (o doamne, ce mult a trecut) când am născut-o pe Sof informația era mult mai puțină și mai puțin calitativă. Sau poate nu căutam eu unde trebuie, nu știu.
Vă spun din capul locului că sunt pro alăptare, sunt conștientă de beneficiile uriașe pe care laptele matern le aduce cu el și toate celelalte plusuri de care sunt convinsă că ați citit peste tot, nu mai reiau eu aici. Țiți rules, asta e clar.


Dar cred că mesajele PRO orice ar trebui să fie mai degrabă empatice decât tranșante. Ca la vaccinare a ajuns și asta cu alăptarea. Ai alăptat? Bun, treci proba de mamă „bună”. Dar ce te faci dacă n-ai alăptat? La colț, direct!

Uite, hai să vorbim despre mine, că tot m-am scos singură la lecție. Eu n-am reușit nici cu unul, nici cu celălalt. La Sofia n-am fost suficient de informată, la Noah au fost alte cauze, nu intru în detalii. Cert e că am încercat conștientă fiind de beneficiile alăptării.

Ce urmează să spun s-ar putea să vă șocheze, așa că dacă vă știți mai slabe de înger închideți ochii și săriți două paragrafe.

Nu cred că legătura dintre mamă și copil ține de cât de mult stă el cu țâța în gură. Știu, se întâmplă magie acolo, am simțit-o pe piele mea. Dar magia aia o simt și când râd la mine, și când dorm cu năsucurile lipite de pieptul meu, și la primul „mama”, și mereu când trec pe lângă mine și le simt mirosul.

Nu cred că se pierde pe vecie șansa de a putea fi conectată cu copilul tău sau că legătura mamă-copil e doar acolo. Da, am citit așa inepții pe câteva bloguri/siteuri. Sper că voiau doar să facă un fel de bau-bau pentru mamele care nu alăptează, refuz să cred că cineva poate crede asta. La fel cum sunt mai „mame” cele care au născut natural, în aceiași categorie de bau-bau intră.

Mesajele despre alăptare ar trebui să fie pline de empatie, de căldură, și pentru cele care alăptează și pentru cele care n-au reușit. Nici nu vă trece prin cap ce simte o mamă care n-a putut, n-a știu, n-a avut putere. Orice alegere facem e pentru binele copilului nostru, și nimeni nu poate să știe ce e în spatele unei povești.

Pe mine mă doare să văd mame puse la colț pentru că au ales s-au n-au putut altfel decât așa cum e „corect”.
Cine suntem noi să aruncăm în stânga și în dreapta cu păreri? Săptămâna mondială a alaptarii ar trebui să fie despre informare multa, mâini întinse și încurajări. Atât.

Și mi-ar plăcea să povestiți nu doar despre cât de mirifică și înălțătoare este perioada asta. Să vorbiti și despre alea rele, știți voi, că să aibă viitoarele mame așteptări realiste. Depresia e la un pas dacă se așteaptă să fie ca în filme…

 

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile nu arată așa:

alaptare

ci așa:

bebe plange cand alaptez.jpg

Anunțuri

10 gânduri despre “S-a terminat săptămâna mondială a alăptării. Am ieșit de la colț!

  1. Cred ca fiecare experienta e unica si chiar daca trecem prin lucruri placute si prin neplacute ideea ramane aceeasi. Alaptarea e importanta si benefica si pana nu o experimentam nu putem sti cum e. Cred ca atunci cand avem asteptari prea mari asa cum citim in articole lucrurile nu ies f bine. Cine stie.. Eu nu am scris despre alaptare saptamana asta. Si mie mi s-a parut prea mult.

    Apreciază

  2. Eu cred ca, daca te simti pusa la colt, este pt ca nu esti impacata cu faptul ca nu ai reusit sa alaptezi, altfel nu te-ar interesa ce spune x si y. Eu alaptez si incurajez pe oricine ca se poate, dar nu o fac judecand sau laudandu-ma pentru asta. Daca cineva simte altceva este doar problema nerezolvata a acelei persoane.

    Apreciază

    • Mai, da. Asa e. Am scris si in articol, e ceva cu care am sa traiesc tot restul vietii. Nu am cum sa fiu impacata, mi-e ciuda pe mine. Dar la neputinta mea contribuie si voicile din jur care spun „ahhhh, n-ai fost in stare” „ah, iti cauti scuze” sau „ah, ai ratat relatia cu copiii tai”. Intelegi ce vreau sa spun?

      Apreciază

  3. Și eu am observat aceste două tabere de care vorbești tu aici. Doar că eu am altă viziune despre intratul la COLȚ :))). Îmi vine în minte un meci de box și mă gândesc că la colț te bagă un adversar mai puternic, vocal în cazul mamelor, sau intri de bună voie, ca să te refaci un pic înainte de a contra-ataca :D.

    Apreciază

  4. Eu am nascut natural si alaptez deja de 3 luni si jumatate. Am avut o experienta frumoasa la nastere, intr-un spital de stat din Romania. Sotul meu a participat la nastere. E minunat si ma consider o norocoasa. Da, e grea recuperarea, nimeni nu-ti zice: vezi ca pe langa nastere, urmeaza alte dureri de tot felul si alte ganduri.. insa cand iti vezi puiutul, uiti de toate acestea! Cred ca iti iubesti la fel de mult copilul si daca il alaptezi si daca nu (din diferite motive). Cu siguranta copilul ia de la san ce e mai bun si asta se simte (eu va trebui sa iau suplimete de calciu si altele probabil…). De asemenea, momentele in care sta la san sunt unice… insa conexiune exista si in cazul in care nu alatezi (sa nu uitam totusi de cele 9 luni din burtica!!!…apoi de alte multe momente pe care le avem impreuna). Sa avem copii sanatosi si voiosi!! 💝

    Apreciat de 1 persoană

  5. E tare dureros sa vezi cand se formeaza tabere, mai ales ca pentru unii e o poveste cu traume, cum mi-au spus si mie unele femei. Eu, analizand la cat de rece puteam atunci dupa o sarcina foarte complicata si cezariana la rece de urgenta, am decis sa nu ma chinui. Pai nu as fi rezistat fizic si psihic sa incerc sa o alaptez la cerere cand ea adormea efectiv in bratele mele si eu aveam cateva luni de nesomn in urma (dupa ce saptamanal faceam ecografii sa ne asiguram ca nu i s-a strans cordonul in jurul gatului, dupa ce noapte de noapte monitorizam miscarile sa ma asigur ca e bine, dupa ce zilnic imi faceam anticoagulante caci sarcina mi-a dat organismul peste cap). Nu as fi fost in stare sa ma lupt cu furia laptelui, ragade, mastita si mai stiu eu ce. Nu m-am vazut mama eroina, asa ca am ales metoda care a fost cea mai buna si pentru copila mea, dar si pentru mine – mixt, cu lapte matern la biberon. Sa ma fi dat cu capul de pereti ca am fost despartite aproape o zi? Pai i-a fost bine, monitorizata, ingrijita (caci am avut niste asistente foarte ok), Bogdan i-a fost aproape caci eu eram tintuita la pat. A primit lapte matern cat a fost pana la 9.5luni, dar eu am fost obligata sa ma intorc devreme la munca, a ramas cu tatal ei; am muncit si 18 ore pe zi. Eu stiu cel mai bine de ce am luat hotararile respective si nu trebuie sa le justific.
    Cumva incepem sa ducem la extrem toata povestea cu naturalul – nastere, alaptare, educarea copilului, alimentatie si ajungem in extreme. Nu tot ce e natural e neaparat bun si sigur. Nu intotdeauna totul poate fi doar natural. In veci nu as fi ales nasterea naturala dupa povestile unor traume traite de prietene in maternitate; oricum nu as fi putut naste natural, asta-i alta poveste:)

    Apreciază

  6. Eu pe cel mare nu l-am alaptat din nestiinta. Daca ai sti cat am gafat. Poate voi povesti intr-o zi.
    Pe cea mica o alaptez. Stii de cate ori am zis in aproape un an de cand alaptez si ca e minunat si crunt?
    Eu am scris un articol despre faptul ca nu are legatura iubirea cu alaptatul. La fel ii iubesc pe ambii.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Pingback: Mama care nu alăptează tot mamă este | Părinți imperfecți

  8. Sa stii ca si mie mi-au lasat un gust amar cateva din postarile pe care le-am citit saptamana asta, desi eu am alaptat. Dar am vazut mame certandu-se una pe alta le motive stupide: ca e mai bine sa alaprezi asa, ca e mai bine invers. Ca mai bine pana la 2, ba nu, pana la 16. Si exemple continuau. Ce conteaza cat si cum alaptezi, atata timp cat o faci?
    Chiar nu ai de ce sa te scoti la tabla, ai facut ce ai putut tu mai bine si asta e minunat! Felicitari!
    Luptele si razboaiele intre mame, si ochii aruncati peste cap, in genul „You know nothing John Snow” nu ar trebui sa existe mame.
    Ar trebui sa existe doar empatie, intelegere, si sprijin.
    Te imbratisez, cu drag!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s